...cautam ceva, scormoneam prin dulap, prin sertare, pe sub pat, bateam la usile vecinilor si intrebam daca nu "l-au vazut". Dar nimeni , se pare, nu stia despre ce vorbesc. Stiam ca trebuie sa fie pe undeva, dar unde oare...Eram stapanita de un sentiment ce ma nelistea... si ce daca, mi-am zis, asta e, nu-"l" mai am ...mare paguba, nu am nevoie de "el". Pe cine amagesc, am chiar mare nevoie de "el", si in plus este al meu, mi-a fost oferit cu drag, "il vreau". Dar unde o fi? Mai deschid o data usa la sifonier...uite-"l", cum de nu "l"-am vazut, sau poate ca nu am vrut sa-"l" vad. SACOUL meu DE GUSHTER statea cuminte la locul "sau", poate prea cuminte. "L"-am probat...pfoa, da ce bine imi sta cu "el"...uitasem, multi si "l"-ar dori...o sa-"l" probez mai des!
26 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
sacoul meu e in cuier si mereu il port atunci cand e joi sau zi de circ .....asha cum thomas ne'a invatzat.....vivat thomas, vivat gushterii...... vivat voua,.,.pace grasi!!!!
dorothy, te rog sa iti dai demisia de pe blog-ul asta. N-ai nicio treaba, esti ca nuca-n perete. Numa tu stii ce drq ai vrut sa zici cu articolul asta, ce sens a avut in creierasul tau MIC. Am facut pleonasm ca sa subliniez dimensiunile infime ale cerebelului tau. nu, nu sunt dur, sunt realist.
P.S. gioni, scuze, n-o lua personal!
Trimiteți un comentariu