nu alerga dupa carutza care nu te asteapta

........asta e o vorba din batrani care mare lucru spune....e ca si cum ai alerga sa prinzi 9*le cand de fapt tu tre' sa meri in grigorescu...itzi trebe', sa zicem 30*ul nu 9..
dar inevitabil cu totzii ajungem sa alergam dupa ceva ce nu ne asteapta...d*aia alergi ..ca nu te astepta ..daca te*ar astepta nu ar trebui sa alergi...unii ar spune ca alergatul face bine la tonus...eu sunt mai sceptic...depinde cat alergi si spre ce..asha ca atentzie unde alergatzi..
in dinamica mileniului 3 e la moda sa alergam,sa nu avem veci timp, mereu traim in limite de timp."nu pot azi maine am u deadline" devine cea mai plauzibila scuza...si aici se naste confuzia mea ...am prieteni intre gushteri care inainte de un examen ,de o licentza sau de o zi lunga de munca, reuseau mereu sa isi faca timp de un ceai pana dimineatza devreme, de un mic circ prin hasdeu, de o plimbare romantica pe langa ghena caminului cu sticla de skol in bratze(asta ptr cei care aveau usile inchise, se stiu ei, veritabili spiderman*i ai caminului)...cum oare faceau asta?
ce ii deosebeste pe acestia de cei care "maine", "peste o ora" sau "nu am timp", ii limiteaza...hey asta e raspunsul..gushterii nu au limite si nu se lasa limitatzi..(doamna admina poate confirma :D).
....nu ma intzelegetzi gresit.limitele sunt ok si necesare de multe ori...insa multzi fac prostia sa si le autoimpuna, aici e mai rau..te limitezi singur..
si aici ai cam pierdut carutza care te astepta, le confunzi si alergi dupa shtrafurile alea cu acoperish cand de fapt itzi trebe o carutza normala caci ea te va duce la destinatzie..
acum esti mohorat, nefericit nici linistit nici obosit, traind intre piste de alergat...in loc sa alergi ,mai intai alege, dar alege cu cap carutza in care sa te urci,,,si apoi fugi cat te tzin picioarele dupa ea...
multzumesc gushterilor care m*au invatzat sa nu fiu limitat si sa am timp ptr orice...