Ce iti doresc eu tie, Dulce Prietenie?

Urare de sarbatori!

Pentru toti prietenii nostri, va doresc un an mai bun si sa nu va para rau! Ramaneti mereu tineri!

Ce iti doresc eu tie, Dulce Prietenie?

Aho aho copii și frați
Stați puțin și nu mânați
Astăzi anul se-nnoiește
Și Primarul nu răzbește!

Cauta el a spirta
Cu prieteni, se distra.
Dar are el și-o dilema
Unde sa bem o cisternă?

Dacă simți și tu așa
Haide acum alăturea!
Sa facem sa fie bine
Și sa fie-o veselie!

Iată c-am compus urare
Pentru marea adunare
Să ne știe lumea toată
Ca noi nu bem apă plată!

Sa ne fie cu noroc
Noul an plin de soroc!
Sa se curețe ficatul
Ca să bem iară coniacul!

Sa fim tot prieteni buni
Și să facem iar "minuni"!
Să fim iară cum am fost,
Ăsta este dorul nost!

N-o mai fi cum a mai fost,
Dar eu tot te recunosc.
Cine știe ce-o să vină?
Hai ca mâncăm o măslină!

De-o fi bine, de-o fi rău,
Tot rămâi pretinu meu
Uite c-am urat așa
Pentru gushterimea mea!

La Anu și La Mulți Ani!

Primaru'

De ce?

De ce ne este frica de adevar?Uneori suntem asa de rai cu noi insine,fara motiv,crezand ca facem totul de unii singuri dar nimeni nu vede.De ce vrem sa fim in capul listei si in acelasi timp in coada listei? De vrem sa avem totul doar pentru noi?
Sunt intrebari la care nici noi nu avem raspuns.Intrebari la care ne raspundem inainte de a ne intreba.De ce ni se intampla noua? De ce nu pputeam sa fac eu primul pas? De ce sunt mereu cel care regreta?
Sunt raspunsuri pe care le-am putea da doar daca ne-am intreba singuri.Raspunsuri pe care nu le-am putea da.Deci unde sunt raspunsurile,unde sunt intrebarile.Ce vrem si ce nu vrem?Cand si unde vrem sau de ce nu vrem? Pana cand ne inselam pe noi insine? Intrebari la care nici noi nu avem raspuns.Intrebari pe care nu le asteptam insa avem raspunul pregatit de multa vreme,stim ce vrem sa spunem insa nu vine intrebarea cand si de la cine trebuie.
Imi pare rau.
Pentru ce imi pare rau? Sunt doar trei cuvinte iesite din gura aiurea,grabite sa ne miste buzele insa nu suficient de lente sa ne lase sa gandim ceea ce spunem.Imi pare rau pentru ceea ce am fost?Imi pare rau pentru ceea ce sunt?Imi pare rau pentru ceea ce voi fi?...Nu...Imi pare rau doar pentru ca e politicos sa spun ca imi pare rau.Nu imi pare rau.Nu imi pare rau pentru ceea ce am facut.Nu imi pare rau pentru ceea ce am fost.Nu imi pare rau pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce voi fi.Imi pare rau pentru ca sunt eu sau probabil ca nu imi pare rau,posibil sa o spun doar din reflex,doar din politete.
Pentru ce sa imi para rau?Sa imi para rau pentru ca m-am simtit bine?Sa imi para rau pentru ca am regretat?Sa imi para rau pentru ca am fost ceea ce tu nu ai crezut ca sunt? Sa imi para rau pentru ce? Sa imi para rau pentru ca sunt fericit?Nu.Nu imi pare rau pentru ca sunt ceea ce sunt.Nu imi pare rau ca sunt fericit.Nu imi pare rau ca ti-am gresit.Nu imi pare rau ca am pierdut.Nu imi pare rau ca poate te-am pierdut.Nu imi pare rau.
Nu imi pare rau si nu am sa folosesc cuvintele "imi pare rau" pentru ca imi pare rau,am sa le folosesc doar din politete,am sa le folosesc doar pentru a iti demonstra ca pot sa fac insa nu vreau sa fac.Nu vreau sa imi para rau pentru ca voi regreta...insa fara sa vreau si fara sa simt,sincer,parca imi pare rau.


Al vostru Fantomette.

Imi pare rau!

2007 - 2012

2007

Stau confortabil intre gushteri ca in canapele de piele!

Imi amintesc de toamna anului 2007 cand o mana de oameni legati de multe ca de catuse, au decis sa pune bazele acestui blog, blog care sa descrie cotidianul exceptional din C16 Hadeu! Si povestile au curs ca Dunarea spre mare, pornind de la manifestarile oficiale ale gushterilor de 1 Decembrie, trecand prin Guhsteriada atat de mult asteptata anual, si culminand cu cucerirea Insulei de catre Maestru Zen Fanttomette - Gushter suprem si Circar de stofa al Hadeului!

Ce n-a vazut Hasdeul! Asa au sunat vreo 4 ani cernuti printre camine cu paturi din fier si fara geamuri, prin strazile inca neasfaltate ale complexului, intro cantina in care Teleuc is facea de cap si prin o Piezisa care mereu  vibra de lume!


2012

Hadeul e complet schimbat, caminele au geamuri, sunt renovate, figurile domina Piezisa, iar circul e ca un obicei popular care se pierde in uitarea fumului de BMW si nu stiu ce motor la moda! Si gushterii s-au mai schimabat dar parca catusele de acum cativa ani nu s-au rupt ci au devenit mai puternice legand mai strans oameni care nu au nevoie de conferinte zilnice sa poate spune ca ei sunt gushteri! Si fara sa ii vezi te simti mai aproape de ei decat de Anglia de Europa ( ca sa ne radem un pic de Fanttomette)! Si pana la urma daca ne trebuie sa vorbim il rugam pe Cataramix sa ne lege un bun abonament pe la Orange si ne scoatem! dar cred ca fiecare stie ca guhsterimea nu comunica prin telefoane ci prin circ!

Asa ca salutari fiecaruia dintre voi, insirati in multe nume care umplu giga de memorie in hardul creierului meu! Nu uitati baieti,

GUSHTERI SUNTEM NOI!

1 decembrie

 A fost 1 decembrie,ziua nationala a Romaniei,ziua tuturor romanilor.Nu a venit ca altadata dar am tinut sa o sarbatorim cum se cuvine.Am ascultat imnul national,am baut o bere in cinstea Romaniei si a romanilor,am iesit in piata si am facut o hora a unirii,am fost buni cu cei cu care suntem rai de obicei.A fost o zi pe care o asteptam in fiecare an mai cu nerabdare decat Craciunul sau alte sarbatori.A fost ziua noastra,a tuturor romanilor imprastiati prin colturile lumii printre straini in care nu putem avea pic de incredere.A fost ziua in care toti romanii am fost sub acelasi tricolor chiar daca nu cu trupul insa cu gandul si cu sufletul.A fost ziua in care desi suntem singuri simtim ca cineva este alaturi de noi.A fost ziua mea,a romanului plecat de printre romani.A fost ziua in care trebuia sa fiu alaturi de ai mei,alaturi de cei cu care port acelasi neam,acelasi sange.
 A fost 1 decembrie,o zi poate nu de bucurie,o zi de tristete.O zi in care sa ne aducem aminte de cei care ne-au  
dat posibilitatea de a fi liber.A fost ziua in care ne-am simtit cu adevarat liberi.O zi in care am uitat de legi,o zi in care am uitat de cei care ne conduc.A fost singura zi din an cand am simtit ca traiesc,singura zi fara niciun om deasupra mea.
 A fost 1 decembrie.Sa facem din aceasta zi o zi ca oricare alta,sa luptam ca 1 decembrie sa fie in fiecare zi.Sa luptam pentru a fi mandri de ceea ce suntem.Sa luptam pentru libertate si dreptate.
 1 decembire.

O realitate devenita vis!

din partea Presedintelui, atinge direct in adancul sufletului tau!

O dimineata insorita...razele soarelui patrund prin gaurile micute ale paturii asezata strategic pe patul de sus pentru a creea un intuneric relaxant in patul de jos.Ma ridic cu greu si observ aceeasi 4 pereti cu care am imparitit camera timp de 4 ani cu oameni pe care nu credeam ca ii voi intalni.Ma ridic si ma gandesc ca parca am mai trait aceste momente...nu ca le-as fi trait 4 ani zilnic dar parca acest episod s-a mai intamplat...un deja-vu.Se trezeste nelu,moldo,hristo...ne uitam unii la altii si nu stim ce sa zicem...fiecare din noi se gandeste la altceva sau la altcineva...oare ce face catarama,pe unde e teliuc,jhonny oare e pelcat la faculta?,robytzy e cu roakaru' la un stejar?,deezy oare va mai veni la anu' la faculta?,jak pe unde umbla? dracu' ce mai invarte?...intrebari pe care fiecare dintre noi ni le-am pus la un moment dat intr-o dimineata de camin.

Trece starea de somnolenta si ne gandim la ce vom face mai departe...cursuri in niciun caz...probabil o vizita scurta sa ne mai vedem colegii in pauza...si sa fim siguri k ink suntem in acel oras pentru a absolvi o facultate.Taiem niste cartofi pentru a ii praji,ii aruncam in tigaie langa un carnat trandafir de la Tovani,posibil si vreo 2-3 oua pentru a mai schimbe gustul.De baut nu se pune problema,a mai ramas de aseara ceva bere pe fundul petului,destul pentru a ne "revegora".Satui dupa masa de dimineata ne gandim la zilele in care aceasta masa era uitata sau era sarita din cauza arsurilor pe instalatie.Vazand o zi intreaga in fata pentru a face ceea ce iti doresti dai un telefon celui care il ai la apeluri pierdute sau apeluri date in ultima vreme.Raspunde si te atrage la o bere,bineinteles nu e frumos sa refuzi o asemenea convocare.Imbrac repede ce am mai usor de luat pe mine sa nu cuumva sa intarzii la "intalnire" si mai agat dupa mine pe rares,care nu poate refuza ceva ce ii ofera grade,il iau si pe nelu,moldache prezent automat si coboram spre piezisa...acu norocul nostru unde o sa gasim o masa libera:niko,big apple,la solas,etc...oriunde e binevenita...Ne asezam frumos,lejer la o bere ca de buna ziua si ii dam sa sune cu ce avem pe suflet.Orice problema se rezolva intr-o secunda...ne simtim cam putini la masa...la fiecare apel al unuia dintre noi ni se alatura minim o persoana.Ne reunim de parca nu ne-am vazut de mult timp insa nu au trecut decat maxim 10 ore de cand ne-am despartit nestiind fiecare de celalalt.E un sentiment aparte sa iti vezi toti prietenii la aceeasi masa si sa impartasesti cu ei lucruri pe care nu le-ai impartasii cu proprii parinti sau cu propria nevasta.Ajungem sa bem,pentru altii peste masura,insa cu fiecare bere stim ca suntem alaturi unul de celalat indiferent de problemele personale pe care le avem.Ajungem la un moment dat in care am face orice pentru ca unul din noi sa sa nu ne paraseasca desi are alte lucruri de rezolvat.Nu intelegem acel episod.Nu putem accepta altceva decat prezenta lui acolo intre noi.Ajungem sa il condamnam pentru ca vrea sa ii fie lui bine si sa ne lase pe noi acolo sa ne simtim la fel si fara el.Suntem pusi in postura sa il criticam pentru ca ne-a lasat sa ne simtim bine fara el insa nu stim in acel moment ca probbail ii facem mai mult raudaca continua sa ramana cu noi.Uneori suntem rai si ne condamnam prietenii care ne parasesc dar gandim ca probabil va fi ultima seara impreuna.Incercam sa gandim la prezent,sa nu implicam viitorul in nici-un caz si credem ca vom fi alaturi oricand vom avea nevoia de ajutor.

Trece o zi,doua,o saptamana,o luna si ajung in momentul in care nu am pe cine sa sun sa ies la o bere.Ajung in momentul in care nu pot sa apelez la acei oameni care niciodata nu ma refuza,ajung sa cred ca tot ceea ce am trait este un vis.Este un vis frumos,care vreau sa il visez in fiecare noapte.Un vis care vreau sa devina realitate.

6:45...Suna telefonul...alarma!...Ma ridic si vad aceeasi 4 pereti...nu peretii din camin...pereti pe care i-am vazut in ultimii 3 ani...mi-e greu sa fac pasul spre dulap sa ma imbrac pentru a merge la munca...as vrea sa inchid ochii la loc si sa mai traiesc acele momente inca o data,si inca o data,si inca o data...sa traiesc acea zi in fiecare zi...sa stiu ca acei oameni sunt alaturi de mine de fiecare data cand deschid ochii si de fiecare data cand ii inchid.Ma trezesc tot mai obosit stiind ca tot ceea ce am visat o sa uit si ca nimeni nu isi va mai aminti de mine,ca nimeni nu va sti ceea ce am facut sau ceea ce altii au facut pentru mine.

Sper sa ma trezesc dimineata si sa ma gandesc ca ceea ce am visat va deveni intr-o zi realitate.Desi am trait acele momente as putea sa le mai traiesc macar inca o data.

De 14 ori ura pentru cei ce se stiu!