10 august 2012

2007 - 2012

2007

Stau confortabil intre gushteri ca in canapele de piele!

Imi amintesc de toamna anului 2007 cand o mana de oameni legati de multe ca de catuse, au decis sa pune bazele acestui blog, blog care sa descrie cotidianul exceptional din C16 Hadeu! Si povestile au curs ca Dunarea spre mare, pornind de la manifestarile oficiale ale gushterilor de 1 Decembrie, trecand prin Guhsteriada atat de mult asteptata anual, si culminand cu cucerirea Insulei de catre Maestru Zen Fanttomette - Gushter suprem si Circar de stofa al Hadeului!

Ce n-a vazut Hasdeul! Asa au sunat vreo 4 ani cernuti printre camine cu paturi din fier si fara geamuri, prin strazile inca neasfaltate ale complexului, intro cantina in care Teleuc is facea de cap si prin o Piezisa care mereu  vibra de lume!


2012

Hadeul e complet schimbat, caminele au geamuri, sunt renovate, figurile domina Piezisa, iar circul e ca un obicei popular care se pierde in uitarea fumului de BMW si nu stiu ce motor la moda! Si gushterii s-au mai schimabat dar parca catusele de acum cativa ani nu s-au rupt ci au devenit mai puternice legand mai strans oameni care nu au nevoie de conferinte zilnice sa poate spune ca ei sunt gushteri! Si fara sa ii vezi te simti mai aproape de ei decat de Anglia de Europa ( ca sa ne radem un pic de Fanttomette)! Si pana la urma daca ne trebuie sa vorbim il rugam pe Cataramix sa ne lege un bun abonament pe la Orange si ne scoatem! dar cred ca fiecare stie ca guhsterimea nu comunica prin telefoane ci prin circ!

Asa ca salutari fiecaruia dintre voi, insirati in multe nume care umplu giga de memorie in hardul creierului meu! Nu uitati baieti,

GUSHTERI SUNTEM NOI!

2 decembrie 2011

1 decembrie

 A fost 1 decembrie,ziua nationala a Romaniei,ziua tuturor romanilor.Nu a venit ca altadata dar am tinut sa o sarbatorim cum se cuvine.Am ascultat imnul national,am baut o bere in cinstea Romaniei si a romanilor,am iesit in piata si am facut o hora a unirii,am fost buni cu cei cu care suntem rai de obicei.A fost o zi pe care o asteptam in fiecare an mai cu nerabdare decat Craciunul sau alte sarbatori.A fost ziua noastra,a tuturor romanilor imprastiati prin colturile lumii printre straini in care nu putem avea pic de incredere.A fost ziua in care toti romanii am fost sub acelasi tricolor chiar daca nu cu trupul insa cu gandul si cu sufletul.A fost ziua in care desi suntem singuri simtim ca cineva este alaturi de noi.A fost ziua mea,a romanului plecat de printre romani.A fost ziua in care trebuia sa fiu alaturi de ai mei,alaturi de cei cu care port acelasi neam,acelasi sange.
 A fost 1 decembrie,o zi poate nu de bucurie,o zi de tristete.O zi in care sa ne aducem aminte de cei care ne-au  
dat posibilitatea de a fi liber.A fost ziua in care ne-am simtit cu adevarat liberi.O zi in care am uitat de legi,o zi in care am uitat de cei care ne conduc.A fost singura zi din an cand am simtit ca traiesc,singura zi fara niciun om deasupra mea.
 A fost 1 decembrie.Sa facem din aceasta zi o zi ca oricare alta,sa luptam ca 1 decembrie sa fie in fiecare zi.Sa luptam pentru a fi mandri de ceea ce suntem.Sa luptam pentru libertate si dreptate.
 1 decembire.

15 noiembrie 2011

O realitate devenita vis!

din partea Presedintelui, atinge direct in adancul sufletului tau!


O dimineata insorita...razele soarelui patrund prin gaurile micute ale paturii asezata strategic pe patul de sus pentru a creea un intuneric relaxant in patul de jos.Ma ridic cu greu si observ aceeasi 4 pereti cu care am imparitit camera timp de 4 ani cu oameni pe care nu credeam ca ii voi intalni.Ma ridic si ma gandesc ca parca am mai trait aceste momente...nu ca le-as fi trait 4 ani zilnic dar parca acest episod s-a mai intamplat...un deja-vu.Se trezeste nelu,moldo,hristo...ne uitam unii la altii si nu stim ce sa zicem...fiecare din noi se gandeste la altceva sau la altcineva...oare ce face catarama,pe unde e teliuc,jhonny oare e pelcat la faculta?,robytzy e cu roakaru' la un stejar?,deezy oare va mai veni la anu' la faculta?,jak pe unde umbla? dracu' ce mai invarte?...intrebari pe care fiecare dintre noi ni le-am pus la un moment dat intr-o dimineata de camin.
Trece starea de somnolenta si ne gandim la ce vom face mai departe...cursuri in niciun caz...probabil o vizita scurta sa ne mai vedem colegii in pauza...si sa fim siguri k ink suntem in acel oras pentru a absolvi o facultate.Taiem niste cartofi pentru a ii praji,ii aruncam in tigaie langa un carnat trandafir de la Tovani,posibil si vreo 2-3 oua pentru a mai schimbe gustul.De baut nu se pune problema,a mai ramas de aseara ceva bere pe fundul petului,destul pentru a ne "revegora".Satui dupa masa de dimineata ne gandim la zilele in care aceasta masa era uitata sau era sarita din cauza arsurilor pe instalatie.Vazand o zi intreaga in fata pentru a face ceea ce iti doresti dai un telefon celui care il ai la apeluri pierdute sau apeluri date in ultima vreme.Raspunde si te atrage la o bere,bineinteles nu e frumos sa refuzi o asemenea convocare.Imbrac repede ce am mai usor de luat pe mine sa nu cuumva sa intarzii la "intalnire" si mai agat dupa mine pe rares,care nu poate refuza ceva ce ii ofera grade,il iau si pe nelu,moldache prezent automat si coboram spre piezisa...acu norocul nostru unde o sa gasim o masa libera:niko,big apple,la solas,etc...oriunde e binevenita...Ne asezam frumos,lejer la o bere ca de buna ziua si ii dam sa sune cu ce avem pe suflet.Orice problema se rezolva intr-o secunda...ne simtim cam putini la masa...la fiecare apel al unuia dintre noi ni se alatura minim o persoana.Ne reunim de parca nu ne-am vazut de mult timp insa nu au trecut decat maxim 10 ore de cand ne-am despartit nestiind fiecare de celalalt.E un sentiment aparte sa iti vezi toti prietenii la aceeasi masa si sa impartasesti cu ei lucruri pe care nu le-ai impartasii cu proprii parinti sau cu propria nevasta.Ajungem sa bem,pentru altii peste masura,insa cu fiecare bere stim ca suntem alaturi unul de celalat indiferent de problemele personale pe care le avem.Ajungem la un moment dat in care am face orice pentru ca unul din noi sa sa nu ne paraseasca desi are alte lucruri de rezolvat.Nu intelegem acel episod.Nu putem accepta altceva decat prezenta lui acolo intre noi.Ajungem sa il condamnam pentru ca vrea sa ii fie lui bine si sa ne lase pe noi acolo sa ne simtim la fel si fara el.Suntem pusi in postura sa il criticam pentru ca ne-a lasat sa ne simtim bine fara el insa nu stim in acel moment ca probbail ii facem mai mult raudaca continua sa ramana cu noi.Uneori suntem rai si ne condamnam prietenii care ne parasesc dar gandim ca probabil va fi ultima seara impreuna.Incercam sa gandim la prezent,sa nu implicam viitorul in nici-un caz si credem ca vom fi alaturi oricand vom avea nevoia de ajutor.
Trece o zi,doua,o saptamana,o luna si ajung in momentul in care nu am pe cine sa sun sa ies la o bere.Ajung in momentul in care nu pot sa apelez la acei oameni care niciodata nu ma refuza,ajung sa cred ca tot ceea ce am trait este un vis.Este un vis frumos,care vreau sa il visez in fiecare noapte.Un vis care vreau sa devina realitate.
6:45...Suna telefonul...alarma!...Ma ridic si vad aceeasi 4 pereti...nu peretii din camin...pereti pe care i-am vazut in ultimii 3 ani...mi-e greu sa fac pasul spre dulap sa ma imbrac pentru a merge la munca...as vrea sa inchid ochii la loc si sa mai traiesc acele momente inca o data,si inca o data,si inca o data...sa traiesc acea zi in fiecare zi...sa stiu ca acei oameni sunt alaturi de mine de fiecare data cand deschid ochii si de fiecare data cand ii inchid.Ma trezesc tot mai obosit stiind ca tot ceea ce am visat o sa uit si ca nimeni nu isi va mai aminti de mine,ca nimeni nu va sti ceea ce am facut sau ceea ce altii au facut pentru mine.
Sper sa ma trezesc dimineata si sa ma gandesc ca ceea ce am visat va deveni intr-o zi realitate.Desi am trait acele momente as putea sa le mai traiesc macar inca o data.
De 14 ori ura pentru cei ce se stiu!

19 octombrie 2011

printre sefi si facturi....

Cand simt ca ma ratacest mereu ajung aici....asa am sa incep astazi..


Imi place locul asta, imi place mult Gushteri in Sacou! si numele e tare: imagineaza'ti niste gusteri cu sacou( daca nu zambesti, nu stiu ce te poate inveseli) e genial parca si vad o gasca de gushteri care stau cu burta la soare si cu capul pe un sacou verde cu berea in mana ( asta da viata)

eram ultimul dintre gushteri care fentase sistemul..ramasesem in Hasdeu prin camine, acolo unde zilele nu se cunosc niciodata si noptile nu ti le amintesti. eram inca student, o ardeam mai rau ca Levi, prin sali de curs sorbind din stiinta unor mosi depasiti de realitatea in care eu ma plimbam. era fain, ma imbracam rar elegant, si daca o faceam, mereu aveam un sacou verde, sa mearga cu imaginea de gushter. ce sa mai eram ultimul gushter.

si intro zi m'am alaturat gushterilor ; mi'am luat job serios, m'am mutat in chirie, si am intrat la doctorat. acum ma trezesc la 7 ca stau intrun birou pana la 6, fac dush cu ochii pe apometre si stau pe intuneric de frica facturilor la curent, iar de facut circ nu mai intra in discutie ca cica sunt ala de trebuie sa contribuie la pregatirea viitoarelor generatii de absolventi. om serios gushter in spirit!

ratacit fiind din cauza ca nu aprind lumina prin casa, am ajuns pe blogul asta...si am vazut arhiva 2007/2008/2009/2010/2011...mirat de atata istorie ma intrebam cine dracu a facut atat de multe in timpul asta...dau sa citesc si aud din nou de maestrul circului Thomas,Nelutz e aici, gata sa dea gata orice e de beut, dau de Jac cu K, desi il cheama Lorand, aud de Lupu spaima paturilor libere din 16, de Teleuc, ala datorita cui au pus gratii la geamuri prin caminele de Hasdeu....dau si de Catarama si de cureaua lui de scandal, de Deezy si staruinta lui in a fi un gushter demn, si dau si de Philo si un munte de carti "ginite"!

Acum suntem toti gushteri seriosi, cu joburi si alte cacaturi pe cap ce ne fugaresc prin viata ca portarii pe Teleuc prin 16.e ok, nu sunt nostalgic, sunt fericit ca am atat de multe chestii bune care le'am trait alaturi de cei mai tari gushteri de pe piata!.....ii fain locul nostru de aici- gushteri in sacou- sta marturie unei perioade de exceptie!

asa ca gushteri-cand va mai rataciti, cand va sperie factura de la apa, sau cand va dispera sa stati la lucru cand altii stau la bere, aveti grija sa ajungeti aici- o data ajunsi aici va veti da seama cine sunteti...asa ca pentru cine se simte "de 14 ori ura" , vorba maestrului!

vivat vivat vivat!!

19 iulie 2011

abuz de toleranta

de ce s-a filmat oana zavoranu? e primul aspect despre care se discuta la tv. deschizi tv-ul si te-ai sinucis mental! ma uit in jur si vad cum 90% dintre romani ar face un mare favor tarii daca s-ar sinucide sau daca ar emigra.


inchid televizorul si merg afara. la iesirea din casa sunt lovit de un front audio de manele. nu ca sunt manele ar fi aiurea, dar e penibil sa vezi romani care imbratiseaza cultura tiganilor, desi cand trec pe langa ei la piata sunt scarbiti. romani manelarizati! romani tiganizati! fratii mei romani, cu suflet de roman, constiinta de sclav al manelelor si al minoritatilor.....ma uit urat si merg mai departe....

ajung in centrul unui orasel care care prea sufocat de "italieni" infatuati epatati. adevarul e ca doua luni la capsuni te fac domn intro tara in care bmw-ul si lantul de aur de la gat au devenit valori primordiale ale vietii sociale. trec trecerea de pietoni mai panicat ca un taliban sinucigas, gandindu-ma ca sunt sanse reale sa ma calce un analfabet cu permis.

supravetuiesc pana la magazin. vanzatoare imi vorbeste de parca imi face un serviciu ca imi vinde bere la pet cu 1 leu peste pretul normal. printre privirile satirice ce mi le arunca, ma feresc de o ura marcata de preconceptii..

la intoarcere vad si fata care candva imi fura ochii fara sa se uite la mine. doar dezgust poate sa provoace acum o fiinta care se vinde in nenumarate numere pentru cifre numarabile. e mai usor sa faci bani asa decat cu scoala sau munca, ca a avut modele blonde in guvern de la care sa invete.

ajung inapoi in camera si imi deschid laptop-ul si ma pun sa scriu....o stire ma anunta ca au disparut niste focoase din nu stiu ce tren...ma opresc un moment si ma entuziasmez, gandindu'ma ca poate fi unul dintre noi, cel care a pus mana pe ele, asteptand calm momentul sa vada artificii la Victoria. ma gandesc ca intro zi, va veni si momentul nostru..pana atunci fac abuz de tolerata................

Powered By Blogger